Mogwai – Hardcore will never die, but you will

Mai rar mi-a fost dat sa ascult in ultima vreme un album asa bun cap – coada.

Mogwai – Hardcore will never die, but you will.

http://en.wikipedia.org/wiki/Mogwai

Imi plac toate albumele lor, genul de muzica „post rock” in general cu trupe ca God is an Astronaut, Godspeed You! Black Emperor, Broken Social Scene, Caspian, Mogwai bineinteles si multe altele.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Investitorul strain de Romania

In Romania, investitorul strain este privit ca Mesia si asteptat ca „pita calda”. Ba mai mult, cum suntem in an electoral, este folosit si ca instrument politic de repros cu texte de genul „nu ati reusit sa atrageti investitori straini”, „nu vin investitorii straini sa genereze locuri de munca”.

M-am saturat sa vad si sa aud cum investitorul strain este „bagat la inaintare” ca sa ascunda incompetenta conducerii tarii in a fi vizionara si a profita de resursele de care dispunem ca tara.
Guvernele din ultimii 20 de ani au fost pe rol de „peste” pentru populatia tarii. Si-a scos la mezat propria forta de munca pe bani putini ca sa nu mai aiba batai de cap cu managementul ei. Si sub egida „primul venit – primul servit” au inflorit privatizarile in masa record, majoritatea catre investitori straini interesati de profituri mari pe termen scurt.
Mi-as fi dorit sa fiu investitor strain si sa vin in Romania acum 10 – 15 ani. Sa am o firma micuta in tara mea de bastina, sa vin in Romania sa-mi deschid punct de lucru in „zona defavorizata” cu investitie minima si ajutor guvernamental + scutiri de taxe si impozite pe o perioada de x ani ca de, nu-i prost ala care cere, prost e ala care da….si din pacate prost a fost si prost a ramas…

Am lucrat in ultimii 10 ani pe post de manager pentru doi astfel de investitori straini. Nu ma plang, am fost excelent platit la nivel de Romania si mediu la nivel EU. Amandoi erau bineintentionati, cu sute de locuri de munca generate in Romania, plateau totul catre toata lumea la timp si de la distanta totul pare perfect si lumea fericita. Am zis fericita? Da. Daca privesti lucrurile din prisma „stomacul plin nu striga si nu iese in strada”. Nu. Daca privesti lucrurile din prisma ca se putea si cu stomacul plin si cu un nivel de trai mult mai ridicat pentru muncitori si venituri mai consistente la buget.

Investitorul strain de Romania se intereseaza de fiscalitate, de piata muncii si de ce alte cheltuieli are in Romania si isi regleaza preturile de vanzare din Romania spre pietele de desfacere in funtie de acesti factori. De cele mai multe ori aceste preturi sun reglate in asa fel incat afacerea din Romania este pe „0” sau un mic „+” ca sa nu atragi foarte tare atentia…pe cand afacerea din tara de bastina…alta poveste:
Sa zicem ca produsul pleaca din Romania la pretul de 1.5 euro bucata catre firma „mama” a investitorului care o vinde mai departe la clientul lui la pretul de 3.5 euro bucata care o pune la vanzare in magazinul lui la pretul de 6-7 euro bucata…faceti un calcul si vedeti ce bine e sa fii investitor strain in Romania, sa platesti statului Roman un mizilic, sa generezi pe munca din Romania profit in tara ta de bastina si sa platesti si pentru statul tau taxele si impozitele, sa faci si clientul din alta tara fericit ca-si tine afacerea in piciare si are profit. Cum va spuneam…am fost vanduti de „Peste” pe bani putini si scosi la produs pe bani cat sa avem stomacul plin cu produse importate tot din tarile investitorilor straini.

Sa nu fiu inteles gresit, sunt pro EU dar consider ca ne-am cam luat teapa cu investitorii lor straini care din pacate ajutati de guvern ne folosesc pe post de plantatie.
Nu este inca nimic pierdut daca incepem sa gandim treaba altfel. Exempul meu de mai sus este foarte usor contracarabil. Cum? – Un mic exemplu:

Sa accesam fonduri EU si sa construim asa numite centre de dezvoltare / proiectare care sa fie ale statului cu angajati platiti de stat, aceste centre patenteaza tot ce proiecteaza / dezvolta si „doneaza” catre firme romanesti de productie deschise pe fonduri EU cu management privat angajat de guvern, marfa rezultata este administrata de un business centre controlat guvernamental care sa identifice piata de desfacere si sa vanda produdul la pret competitiv cu investitorul strain mai sus mentionat. In cazul exemplului meu de mai sus, o asfel de schema sare peste intermediar si vinzi tu marfa direct la client la pretul de 3 – 3.4 euro bucata, pret in care iti permiti sa platesti muncitorii mai bine si ai venituri mai mari la buget.

Sunt convins ca se pot gasi si alte solutii – ideea e aceeasi 🙂

Trebuie sa incepem sa invatam ca tara sa scoatem maxim profit din ce producem. Exista prea multa lume prost platita in Romania ca sa continui ca guvern sa crezi ca vor sta cuminti si vor tace din gura mult si bine in continuare.

Scrie un comentariu

Din categoria Politica, Romania

Lista operatiunii cioara vopsita=papagal exotic

Stiti bancul cu iepurasul despre lista neagra a ursului? Pentru cei care nu-l stiu, el suna cam asa: ursul face o lista neagra declansand o isterie generala in padure, vietatile care afla ca figureaza pe respectiva lista se sinucid ca sa scape de furia ursului intruchipata de o moarte infinit mai groaznica. Iepurasul afla ca si el este pe lista, se intalneste cu ursul si-l intreaba daca poate sa fie scos de pe lista. Ursul raspunde prompt prin a-l sterge de pe lista.

Urasc listele deoarece pana acum am avut tangenta cu liste statistice, liste cu calcule complexe, liste cu date care fac referire la alte liste cu referire la alte liste intruchipate in tabele cu grafice sinusoidale reprezentate in diverse unitati de masura raportate la perioade variate de timp. O intreaga nebunie sa le concepi, sa le corectezi, sa le verifici validitatea sau le prezinti prin sedinte. In sedintele respectiv oamenii isi pierdeau rabdare si eram nevoit sa prezint doar rezultatul final al listei respective si apoi sedinta continua prin decizii bazate pe acel rezultat.
Urmaresc cu umor ardoarea cu care USL-ul ne-a prezentat zilnic din 29 Iulie pana azi, liste cu diverse date de la diverse institutii cu rezultate care in opinia lor se bat cap in cap, in speranta sa bage opinia publica in ceata si de a alimenta cu „benzina” argumentele judecatorilor „casei” din Curtea Constitutionala ca acestia sa poata bloca o eventuala decizie nefavorabila referitoare la referendum.

Orice om normal la cap si care are posibilitatea sa gandeasca logic si analitic, poate sa constate ca toata aceasta tevatura este o diversiune si ca lista unica definitorie calculului unui cvorum pe nivel national, este totalul CNP-urilor persoanelor cu drept de vot al natiunii respective. Acest total este unicul valabil si accesibil ca cifra oricand celor care intretin baza de date cu CNP-uri. Apoi din acest total, trebuiesc scosi cei care si-au pierdut dreptul de vot si cei care au decedat. Dupa efectuarea cestei operatiuni, rezulta o cifra unica a celor cu drept de vot valabila pentru perioada de timp respectiva legala conform legii organizarii referendumului.

Astia de la USL umbla „cu cioara vopsita” pe la Curtea Constitutionala in speranta ca acesta va decide ca 46%=50% +1.

Curtea trebuie sa calculeze azi formula de mai sus (cand scriu aceste randuri, sedinta curtii constitutionale a inceput) sper ca au in arsenalul gandirii acel diluant care sa arate ca cioara vopsita nu poate fi niciodata papagal exotic!

Speranta moare ultima…deci inca mai sper.

Scrie un comentariu

Din categoria Politica

„Sunt mândru că nu am mers să votez la referendum!” articol scris de Liviu Papadima

Liviu Papadima:

„Pentru mine, pe 29 iulie s-a încheiat unul dintre cele mai triste capitole din istoria recentă a României. Mă gândesc acum dacă acest deznodământ nu va servi drept preambul altora încă şi mai triste.

Din 1990 încoace, merg conştiincios la fiecare votare. N-am nevoie de entuziasm, pur şi simplu mi se pare că aşa e bine. Am auzit, vreme de două decenii şi mai bine, nenumărate argumente potrivit cărora aş fi naiv, poate chiar fraier: jocurile au fost deja făcute, toţi sunt o apă şi-un pământ, ce contează votul meu faţă de pungile împărţite de partide pentru a câştiga simpatiile electoratului?, ce treabă avem noi cu „ăia”?, tu chiar mai ai vreo speranţă?, verifică-ţi mai bine valabilitatea paşaportului, n-ai altceva mai bun de făcut? etc. etc. Îmi pare rău, le-am considerat şi le consider sofisme. Dacă mecanismul fundamental de delegare a puterii în stat este scrutinul popular, cum ar putea acesta funcţiona fără participarea alegătorilor?

Iată, totuşi, că, după multe ezitări – nu se spunea odinioară că intelectualii „sunt şovăielnici”? – am ajuns, pare-se, să derog de la propriile convingeri. Nu mai sunt nici măcar în stare să judec, cu fermitate, dacă am dreptate sau nu. Îi rog pe ceilalţi să judece.

În primul rând, „mecanismul” de care vorbeam are noimă, cred, atâta vreme cât el funcţionează după reguli clare, stabile, imparţiale. Periodicitatea, previzibilitatea din timp a modului de desfăşurare a scrutinului sunt condiţii esenţiale pentru o bună gestiune a puterii într-un regim democratic.

Bine-bine, mi se va spune, dar demiterea preşedintelui este o situaţie cu totul excepţională, care nu se încadrează nici în „calendarul” şi nici în „procedurile” standard ale jocului electoral. De acord, voi spune, dar aş vrea şi eu, atunci, să ştiu ce anume justifică această „situaţie excepţională”. Nu am auzit ca România să fie în război, nu pare să se fi abătut asupra ei calamităţi naturale devastatoare, nu s-au semnalat încălcări flagrante şi elocvente ale drepturilor omului, nu au fost restricţionate abuziv libertăţile individuale, nu am suferit şi nici nu ar fi neapărat de aşteptat – dacă viaţa politică nu o ia razna complet – un crah financiar sau un colaps economic iminent ş.a.m.d. România a trecut printr-o perioadă de criză economică ce a afectat, în proporţii diferite, toate ţările din UE – şi nu numai – şi părea să dea semne de redresare.

S-o luăm acum pe litera legii. Acele „grave încălcări ale Constituţiei” care legitimează demersul de demitere a Preşedintelui României, oricare ar fi acela, au fost înţelese de fiecare precum îl taie capul – de altminteri, chestiunea a fost aproape complet uitată pe parcursul campaniei ce a precedat referendumul. Permiteţi-mi să fiu sceptic în ce priveşte încadrarea cine ştie cărei bazaconii rostite de Preşedinte la cine ştie ce post de televiziune – şi a rostit destule, evident! – la categoria „grave încălcări ale Constituţiei”. Măcar pentru faptul de bun simţ că, judecând cu un atare etalon, ar fi trebuit s-o ţinem sub toate cele trei preşedinţii – patru, deja, cu cea a lui Crin Antonescu – într-un referendum non-stop.

Că a sprijinit făţiş politicile de austeritate ale guvernului, fie ele bune sau rele, după cum e fiecare îndreptăţit să judece? Aş vrea să ştiu care dintre cei patru preşedinţi de până acum ai României s-a ţinut complet în afara actului de guvernare.

Să admitem, atunci, că logica politică poate diferi de logica, uneori mărginită, a bunului simţ. Necesitatea unei acţiuni politice poate scăpa observatorului neavizat. Mi se părea firesc, în acest sens, ca iniţiatorii suspendării şi ai demiterii preşedintelui să poată da o explicaţie cât de cât convingătoare de ce e nevoie de acest demers. Am auzit că noua guvernare are planuri strălucite pentru viitorul României – deie Domnul aşa să fie şi să şi izbutească, măcar ceva mai bine decât predecesorii! – dar nu şi le poate pune în practică din cauza Preşedintelui. Cum adică? – mă întreb şi eu, prosteşte. Cu ce-i poate împiedica un preşedinte pe noii guvernanţi, când aceştia şi-au asigurat majoritatea în Parlament şi conducerea celor două Camere, nu mai vorbesc despre controlul asupra mass-mediei şi a altor instituţii – să guverneze? Prerogativele prezidenţiale în domeniul justiţiei, al apărării şi al serviciilor informative? Pentru asta suntem chemaţi la vot?

Şi aşa, pe nepusă masă, la voia unei presupuse vendete politice sau a unei la fel de presupuse dorinţe de putere atotacaparatoare, ne-am trezit angrenaţi într-un joc absurd şi întristător de-a „oglindă oglinjoară, cine-i cel mai democrat din Ţară?” „Abuz”, „tiranie”, „dictatură” au zis unii, „abuz”, „autocraţie”, „lovitură de stat” au zis alţii. Şi-am intrat, cu arme şi bagaje, şi cu o efervescenţă îmbolnăvitoare, în cea mai murdară şi mai stupidă campanie electorală din istoria României postdecembriste.

Unul dintre efectele acestei campanii, care ar trebui să ne pună pe gânduri, este acela că a putut compromite grav – de data aceasta epitetul cred că e la locul lui! – valorile indispensabile democraţiei. Pentru că, în afară de primejdiile dictatoriale venite dinspre setea de putere, acest regim politic realmente fragil este în egală măsură ameninţat, la polul opus, al instrumentării opiniei publice, de demagogie, minciună sfruntată şi fără scrupule, populism deşănţat. Şi am avut parte de ele, în zilele din urmă, cu asupra de măsură.

Sunt mândru că am reuşit să nu mă las antrenat în acest vârtej mocirlos. Le mulţumesc oamenilor politici care, aflaţi vrând-nevrând înăuntrul lui, au reuşit să-şi păstreze un minimum de decenţă. Le mulţumesc comentatorilor care au reuşit să-şi păstreze un minimum de probitate profesională.

Am întrezărit o vreme imaginea unei Românii preschimbate într-un imens stadion de fotbal, cu două galerii asmuţite una împotriva celeilalte. Poate măcar acum se va înţelege că singurul final previzibil al unei astfel de confruntări, în cazul în care ea va continua, va fi devalizarea stadionului.

Am totuşi încredere în acele pâlcuri de spectatori, poate firave, poate nu chiar atât de firave cum se crede, aşezate între cele două tabere. Trag nădejde că între cele 53-54 de procente de alegători blamaţi acum pentru „boicot”, „dezinteres”, „dezangajare civică” ş.a.m.d., o mare parte gândesc şi simt ca mine.

Cât despre clasa politică, Dumnezeu cu mila.

Citesc pe portalurile de știri: „Este obligaţia Curţii Constituţionale să valideze referendumul, a declarat Ion Iliescu luni la RFI, după ce rezultatele parţiale oficiale ale BEC au arătat că referendumul de demitere a lui Traian Băsescu nu a întrunit cvorumul de 50% plus unul din numărul alegătorilor înscrişi pe liste. Iliescu a mai spus că o coabitare Băsescu-USL devine imposibilă, iar Traian Băsescu trebuie să n-aibă curaj să mai scoată nasul în lume.”

Stimate Domnule Preşedinte, de ce un fost şef de stat ajunge să someze Curtea Constituţională să adopte decizii politice, evident fără nicio bază de legalitate – întreb şi eu, iarăşi, ca prostul: care ar trebui să fie procentul de „DA” din voturile exprimate care să justifice o atare hotărâre: 50,00001 %? 60 %? 70%? 80%? 90%? 99,99999%? Şi asta după ce formaţiunea politică în care Dvs. aveți un mare gir de autoritate a făcut ani de-a rândul un tărăboi neistovit despre presupuse ingerinţe politice în rezoluţiile Curţii Constituţionale.

L-am ascultat mai deunăzi pe Preşedintele Emil Constantinescu că votul la referendum a fost unul cu totul deosebit dat fiind că, pentru prima oară, participarea la vot a avut puternice implicaţii morale.

Stimate Domnule Preşedinte, ţin să vă reamintesc că şi votul din 1996, când aţi fost ales în cea mai înaltă funcţie a statului, spre bucuria mea şi a multor altor români, a avut o foarte grea cumpănă morală. Vă rog să mă anunţaţi, în viitor, dacă voi fi chemat la un scrutin care să nu aibă de a face cu adevărul, dreptatea, echitatea şcl., ca să stau acasă. Putem avea, în ce priveşte moralitatea, viziuni şi opţiuni diferite. Aş dori totuşi ca măcar să nu fiu jignit public pentru umila mea incapacitate de înţelegere. Din punctul Dvs. de vedere, cei care n-au participat la vot sunt blamabili sub aspect moral. Permiteţi-mi să cred că este o generalizare pripită. Cel puţin în privinţa unui alegător. Poate contează şi acela!

L-am auzit, iarăşi – sper să redau cu fidelitate ideea, ca şi în cazul lui Emil Constantinescu, pentru că citez din memorie – pe Preşedintele interimar Crin Antonescu incriminând „boicotul” exersat de PDL, UDMR şi o mare parte a cetăţenilor români de origine maghiară.

Stimate Domnule Preşedinte, vă atrag respectuos atenţia că nu se poate vorbi despre „boicot” decât în cazul unor formaţiuni instituţionale – partide etc. – care au îndemnat public la neparticpare la vot. În rest, e dreptul – şi treaba – fiecăruia de a urma sau nu astfel de îndemnuri. A pune în aceeaşi oală formaţiuni politice şi grupuri etnice de dragul de a găsi ţapi ispăşitori pentru un rezultat defavorabil Dvs. e un joc politic periculos pe care probabil alţii, mai riguroşi decât mine, l-ar taxa drept iresponsabil.

Citesc iarăşi din declaraţiile Preşedintelui Traian Băsescu (tot din HotNews): „Preşedintele suspendat Traian Băsescu a declarat luni, de la sediul de campanie, că cei care au organizat «lovitura de stat, eşuată prin referendumul de ieri, trebuie să răspundă în faţa instituţiilor statului».”

Stimate Domnule Preşedinte, veţi reuşi, măcar în ceasul al treisprezecelea, să lepădaţi mantia de erou civilizator al României şi să vă îndreptaţi atenţia către ceea ce unii, pe drept cuvânt, zic eu, consideră a fi rostul fundamental al democraţiei: pacea socială?

Stimaţi cititori, îmi cer iertare pentru infatuarea de a fi dojenit, dintr-un foc, patru preşedinţi ai României. Poate am şi eu, unul dintre cei multe milioane, nervii un pic suprasolicitaţi. Poate mă gândesc şi eu cu îngrijorare la ce are să urmeze.

Repet: sunt mândru că nu am mers să votez la referendum şi extrem de mâhnit că am ajuns să mă mândresc cu aşa ceva.”

sursa: contributors.ro

Scrie un comentariu

Din categoria Politica

mortu’, unguru’ si Ursul Pacalit de Vulpe

Mi-am propus sa vorbesc mai puțin de politica ca deja imi iese pe urechi, asa ca voi face doar câteva remarci la declarația de azi a președintelui interimar.

Da Crin, ma declar mort pentru tine cum ne-ai declarat pe toti cei care nu am votat, ma declar și ungur pentru toți membrii USL cum i-ați stigmatizat iresponsabil pe maghiarii din România si ma bucur ca aceasta stigmatizare nu a dus si sper sa nu duca la evenimente triste din istoria noastra ca cele petrecute in trecut la Targul Mures.

Si, in încheiere iti dedic povestea lui Creanga ” Ursul păcalit de Vulpe”
Poți trage învățăminte din ea in caz ca te decizi sa nu te retragi din politica….

Scrie un comentariu

Din categoria Politica

Eu am vrut 300!

Un post scurt azi.
Am mai participat la un referendum la care am votat pentru parlament unicameral cu 300 parlamentari. Clasa politica nu ne-a respectat dorința atunci, ne-a ignorat, ne-a invalidat dorința deoarece era împotriva intereselor lor. Acum suntem chemați la un nou referendum sa validam dorința LOR!
In primul rand, nu am fost întrebați dacă dorim un referendum (se putea organiza o chestie ca la recensământ din casa-n casa) și, eu personal dacă eram întrebat, le răspundeam ca ne sunt datori cu validarea referendumului vechi.
Nu ma voi prezenta la referendumul usl-ist, nu este războiul meu, dimpotrivă – mai mult am avut de pierdut prin creșterea euro, instabilitate economica, plata și din banii mei a cca 20 mil euro pentru organizarea acestui referendum.
Este o decizie care o iau ca protest împotriva clasei actuale politice.
Unii vor spune ca dacă fac asa sunt pro Basescu.
Eu le răspund ca în nici o tara civilizata nu scoți președintele cum scoți ursul la poze pe plaja.
Președintele are un mandat de x ani, face greșeli caci este inevitabil sa nu facă și mai are timp sa le repare dacă poate.
Nu pot sa aprob modul cum a procedat usl-ul prin prezenta mea la referendum.
Vreau sa fie doar 300….ca sa ne coste mai puțin somnul lor parlamentar!

Scrie un comentariu

Din categoria Politica

o tara ca „afara”

24.07.12 – defilare USL de prost gust la Oradea…din aia cu pancarte cu nume de localități, lozinci, unele agramate,ansamblu folcloric, autobuze politice – știți voi…au lipsit micii si berea spre dezamagirea multora cred.
Cafenelele adiacente locatiei erau pline, ba chiar au avut un client de „marca” in persoana presedintelui interimar care a tinut sa bea o cafea inanintea inceperii manifestatiei (il stim ca e somnoros din fire), premierul a venit la pas de defilare dinspre primarie insotit de primarul Bolojan trecand prin „baia de multime” spre podium, moment in care s-a dat semnalul „applause” ca la emisiunile televizate cu public.
Antenele au numarat 8000 de oameni…au fost 2000-2500 cu indulgenta si ma astept sa numere si voturile la fel…
Pute fi evitat un asemenea miting in Oradea daca se dorea. Primarul Bolojan (PNL) este o persoana foarte populara in Oradea, a castigat alegerile in mod categoric reusind sa castige si voturile (nu putine) oradenilor de alta culoare politica.
Consider ca mitingul acesta i-a facut rau primarului Bolojan, mult rau in plan local – as putea spune ca el stia acest lucru si motivul pentru care a organizat acest miting este pentru a promova omul politic Bolojan spre structuri politice ierarhic mai inalte, mai apropiate de Bucuresti sau de ce nu de Bruxelles – am mai trait placa asta in trecut cu un alt primar pe nume Petru Filip.
Dezamagirea oradenilor ramane, dar ce conteaza…..trup si suflet pentru partid si „sa ajunga ai nostrii la conducere” cum a recitat primarul in timpul mitingului.
Am parasit evenimentul alaturi de prietenii mei care terminasera de fotografiat ce era de fotografiat, pe fundalul sonor al lui E. Andronescu si auzindu-i patosul cu care recita, m-a dus gandul la recitarile lui Doina Cornea (cosmar nocturn garantat).
Nu am uitat trecutul securist al lui E. Andronescu – a fost trecuta de partid pe linie moarta la vremea aceea (împreuna cu Nastase) ca sa o vad din nou in prim-plan politic.
Nu vad cum sa avem „o tara ca afara” cu oameni ca acestia, nu avem deocamdata oamenii necesari, mentalitatea necesara sa avem, sa dorim, dar mai ales: SA MERITAM!

2 comentarii

Din categoria Politica